Misiune îndeplinită: pilotul oficial BMW Alessandro Zanardi a încheiat primul triatlon de mare distanţă în Hawaii
Alessandro Zanardi (Italia) a trecut cu bine de cea mai recentă provocare majoră: sâmbătă (11 octombrie a.c.), pilotul oficial BMW a încheiat cu succes primul triatlon de mare distanţă din carieră, în Hawaii (SUA). În vârstă de 47 de ani, italianul a parcurs distanţa totală de 226,255 de kilometri într-un timp de 9h47:14. El a ocupat locul 247 în clasamentul general, dintr-un total de 2187 de sportivi care au ajuns la sosire. Prin aceasta, nu numai că şi-a îndeplinit obiectivul de a ajunge la sosire, dar a şi reuşit un rezultat bun. Triatlonul constă dintr-o probă de înot în apele oceanului, pe distanţa de 3,86 kilometri, o secţiune de ciclism în lungime de 180,2 kilometri şi în final o porţiune de alergare pe distanţa unui maraton complet, 42,195 kilometri.
În total, 2246 de participanţi s-au aflat la startul competiţiei de anduranţă ce a avut loc pe Big Island din arhipelagul hawaiian. Printre aceştia s-au numărat şi un număr considerabil de sportivi cu diferite grade de handicap fizic. Zanardi, care are ambele picioare amputate, a trebuit să parcurgă întreaga distanţă doar prin puterea braţelor. În proba de ciclism, el a utilizat modelul handbike, în timp ce pentru secţiunea de alergare a folosit un scaun cu rotile olimpic. În categoria sa de vârstă, M45-49 (masculin, vârsta cuprinsă între 45 şi 49 de ani), el a ocupat locul al 19-lea din 247 de clasaţi.
După trecerea liniei de sosire în Kona, el a declarat: „Este fantastic şi voi păstra această zi în sufletul meu pentru tot restul vieţii mele. Sunt foarte mândru de rezultat. Vă vine a crede că primul meu triatlon din viaţă a fost la Kona? Este ca şi cum ai spune «OK, îmi plac maşinile, cred că voi participa la o cursă şi m-am gândit la Grand Prix-ul de Formula 1 de la Monza». Nu va funcţiona aşa, dar sunt aici, am încheiat cel mai faimos triatlon – şi chiar bine, aş putea spune. Sunt foarte mândru de performanţa mea. Ultimii 300 de metri au meritat tot, pentru aceşti metri a meritat să fiu aici. Nu ştiu dacă toată lumea s-a bucurat la fel, dar, când am trecut linia de sosire, am trăit o experienţă cu nu am mai întâlnit în viaţa mea. A fost fantastic. Am fost aproape să izbucnesc în plâns. Nu sunt un tip emotiv în astfel de situaţii, dar aceasta a fost foarte specială.”
Bucla de deschidere, cea de nataţie, a avut loc la Kailua Bay, în apropiere de Kona. După aceea, secţiunile de ciclism şi alergare s-au desfăşurat pe coastele de vest şi de nord ale Big Island, care au inclus şi numeroase schimbări de altitudine. Căldura ridicată, umiditatea şi vântul puternic, în special în secţiunea de ciclism, au făcut ca provocarea lui Zanardi să fie şi mai mare.
„Partea de înot a fost o problemă, pentru că neavând picioare a fost dificil să sprintez – orice porţiune liberă din faţă ar fi fost folosită la maximum de altcineva, ceea ce mi-a fost imposibil”, a explicat italianul. „De mai multe ori m-am lovit, aşa că mi-au scos snorkelul de trei ori. A fost foarte greu. Acest lucru m-a costat timp, dar sunt mulţumit de timpul obţinut în această probă, unul fantastic ţinând cont de toate problemele.”
#Când am urcat în handcycle, mi-am spus «wow»”, îşi continuă povestea. „Imediat ce am virat pe Autostrada 19, îndreptându-mă spre nord, a fost un moment special pentru că ştiam că am de parcurs o distanţă lungă, dar mă simţeam bine. M-am pregătit foarte bine împreună cu antrenorul meu Francesco Chiappero. Din păcate, brusc s-a pornit un vânt frontal foarte puternic şi a fost foarte dificil să dezvolt viteza. M-am luptat cu vântul până la Hawi şi când am întors, pentru a mă întoarce, am crezut că în cele din urmă vom avea vântul din spate. Doar că vântul şi-a modificat direcţia. A început să bată foarte tare din lateral şi mulţi concurenţi au căzut din acest motiv. Aceasta pentru că, atunci când mergi în coborâre, generezi multă viteză, iar vântul apare brusc, aşa că de două ori am fost la un pas de a mă răsturna. Dar am avut noroc. Apoi, când am revenit pe Autostrada 19 şi mai aveam doar 70 de kilometri până la finalul manşei, vântul s-a schimbat din nou şi a început să sufle din faţă! M-am luptat din nou cu vântul şi am rulat cu un raport pe care în mod normal îl folosesc la căţărări în munţi.”
„A fost o eternitate”, spune Zanardi despre porţiunea de ciclism. „A fost teribil. La maraton îţi spui «OK, sunt aici». Cu fiecare kilometru te uiţi în micul computer şi-ţi spui «Da, unul mai puţin, unul mai puţin, unul mai puţin». Dar să mergi 180 kilometri în handcycle şi să numeri kilometri este o eternitate. Nu ştiam ce să fac pentru a-mi ţine mintea ocupată. Am numărat cadenţa mişcărilor braţelor şi, pentru că îmi place numărul 333, am numărat 333 şi credeam «au trecut trei kilometri?”, dar nu erau decât 2,4 km, aşa că mi-am spus «o, nu… chestia asta va ţine o veşnicie, este ceva interminabil». A fost foarte dificil.”
„Partea de alergare, pe care am parcurs-o în scaunul cu rotile, nu a fost rea dacă ţinem cont că am efectuat-o după aşa cursă lungă în handcycle”, continuă Zanardi. „Am vut probleme la căţărarea pe Palani Road, pentru că transpiraţia îmi căzuse pe roţi şi nu am avut aderenţă la mânuşi, iar mâinile îmi alunecau. Dar am fost mulţumim de timp.”
Zanardi, citat de Autostiri.ro, concluzionează: „Aş minţi dacă nu aş recunoaşte că am sperat să închei sub nouă ore. Dar sunt foarte mândru de performanţă, pentru că, în aceste condiţii, a fost una extraordinară şi sunt extrem de fericit. Sunt foarte mulţumit.”
După ce a reuşit să încheie cu succes triatlonul, Zanardi revine în Europa şi în cockpitul modelului BMW Z4 GT3. Week-endul următor, el va concura în penultima etapă din ediţia 2014 a Blancpain Sprint Series, care va avea loc la Zolder (Belgia).
Sursa si imagini: comunicat transmis Autostiri.ro
