S-a incheiat cu bine participarea noastra in Raliul Brasovului, prima etapa a Campionatului National de Raliuri Dunlop, asa ca m-am gandit sa impartasesc cu voi acest prim raliu asa cum a fost vazut prin ochii nostri.
Miercuri si Joi:
Le-as numi zile administrative . Primele recunoasteri. Prima dictare. Desi aveam o optiune mai complexa in minte, am optat pentru un sistem de dictare simplu de inteles si care venea oarecum natural. Doar ca nu s-a dovedit a fi nimic simplu la acest raliu . Dictarea este esentiala in timpul concursului si am aflat asta pe propria piele cu geamul aburit si ceata deasa, asa cum vom vedea pe filmare. Am incercat pe cat posibil sa punctam elementele importante de pe drum. Miercuri si joi au fost 18-20 de grade si soare. Asfaltul uscat. Nici o legatura cu conditiile in care s-a desfasurat concursul efectiv. Am trecut cu bine peste verificarile administrative si tehnice, am fost si in Piata Sfatului pentru startul oficial al raliului.
Voi trece peste hatisul regulamentelor, regulilor, regulitelor si reguloaselor cu care a trebuit sa ne acomodam din mers si ajungem la partea esentiala a raliurilor, motivul pentru care am fost acolo, probele speciale (pentru cine nu este familiarizat cu limbajul, probele speciale sunt bucatile de drum inchise circulatiei pe care le parcurgem contracronometru).
Vineri dimineata:
Shakedown (bucata de drum lunga de 2.7km, inchisa circulatiei, pusa la dispozitie de organizator pentru antrenamente): Punem singurele cauciucuri de ploaie pe care le avem. Nu sunt noi dar sunt in stare buna. Desi am optat pentru sesiunea de dimineata, prioritate au avut pilotii mai experimentati, astfel ca noi, debutantii, am parcurs shakedown-ul in sesiunea a doua. A fost prima oara cand am mers pe dictare si asta s-a vazut in primele ture, mai ales ca nu am apucat sa facem dictarea pentru shakedown si am mers pe o dictare imprumutata si adaptata pe “limba noastra” (MULTUMIM Rares!) Ulterior pot spune ca mai degraba am invatat traseul decat m-am bazat pe dictare. A fost undeva la mijloc. A fost de asemenea prima oara cand am mers cu masina de concurs in regim de cursa, dar am pecetluit legatura dintre noi cu un derapaj neasteptat de vreo 20m, care a fost felul masinii de a-mi spune ca trebuie sa ma port frumos cu ea daca vreau ca relatia noastra sa aiba un viitor. Sesiunea de antrenament a decurs bine si am reusit in 6 treceri sa imbunatatim timpul cu mai bine de 9 secunde, pana la 1.44.5, aparent cel mai bun la clasa noastra (lista afisata cu timpii a fost incompleta). Un inceput bun, dar eram constient ca era doar o bucatica mica de drum pe care am invatat-o mai bine cu fiecare trecere. In raliu va fi altfel.
PS1.Ludovic Balint – 10.4km: Prima proba speciala din viata mea. Un sentiment ciudat. Parca eram rupt de realitate. Nu aveam emotii, ci un fel de nerabdare respectuoasa fata de ceea ce inseamna sa ai tot drumul pentru tine. Speram sa fie uscat pe jos la momentul raliului, dar o ploaie mocaneasca ce a tinut toata ziua a udat asfaltul in permanenta. Fiind debutanti, plecam printre ultimii. CO1, cateva accelerari si frane, 3 min, Start. O linie dreapta lunga la inceput. Eram concentrat pe schimbat viteze, auzeam dictarea, ma uitam la asfalt, simteam masina, ma strangeau centurile, HANS-ul nu-mi permitea prea multa miscare stanga dreapta, spectatorii se agitau stanga dreapta. Varf de panta. Oare ce urmeaza? Ah, am dictare. Ce bine. Deja am ajuns la primul viraj. Parca prea repede. M-am lipit de interior de parca trecea lava vulcanica pe exterior. Nu e bine. Hai sa incep sa merg un pic pe trase totusi. Am avut apoi o evolutie curata, pe final chiar marind un pic ritmul. Daca mai era 1 km de proba ajungeam concurentul din fata. Semn ca am mers bine. Nu ne uitam la timpi momentan. Pe drum pana la PS2 analizez un pic ce s-a intamplat. A fost bine. Lupta este cu noi insine. Urmeaza o proba dificila.
PS2. Rasnov-Paraul Rece – 14.6 km: O proba cu ceva noutati. In primul rand, asa numitele “bile”. Pe o buna parte din virajele de jos de langa Rasnov, se “taie” virajele. Adica doua roti sunt pe asfalt, doua roti pe interiorul virajelor pe pamant/piatra/noroi etc. Dupa 30-40 de concurenti, deja asfaltul in zona unde se taie este plin de pietre si pamant aruncat. Pe probele speciale tragi cat poti de tare si obtii avantaje de oriunde poti daca vrei sa fii cu adevarat rapid. Asa ca dupa cateva viraje de acomodare pe bile, incepem si noi sa taiem ca restul concurentilor si imi place. Incepe urcarea, incep acele de par. Aici ar trebui sa avem avantaj asupra concuretilor. Daca pe virajele de viteza de jos simteam ca pierd timp pentru ca mergeam un pic defensiv, mai ales pe bile, aici pe acele de par, cu masina mica si usoara si fara ezitari, ar trebui sa fim competitivi. Insa, la iesirea din al doilea ac de par, cutia a ramas blocata in treapta doi. Am incercat pret de 4-5 secunde sa scoatem maneta din treapta doi si am reusit pana la urma. Zic ok, se intampla cred, ignoram. La urmatorul ac de par iese din a doua foarte bine, insa la al treilea aceeasi poveste. Reusim din nou sa o scoatem si ii zic lui Iulian ca vom merge cu a treia pe toate acele. Pe urcare. Ca dracu. Modific un pic trasa si incerc sa “duc viteza cu mine” ca sa pierdem cat mai putin timp pe accelerare. O lectie deosebit de folositoare. Inspre ultimele ace incepe sa se abureasca parbrizul. Prin laterale oricum nu se vedea mai nimic. Incerc sa dau drumul la dezaburitor, se rupe manetuta de plastic. Grozav. Se vede cat de cat. Tinem ritmul sus si ajungem din urma concurentul din fata cu un viraj inainte de sosire. Luam mai bine virajul si pe coborare il depasim. Finish. Ce proba! 🙂 Chiar ca speciala.
Pe drumul spre service ne uitam un pic si la timpi. PS1: locul doi la clasa 9, la 2.6s de locul 1, in fata multor piloti experimentati. Am plecat ca “din tun”. PS2: locul 5 la clasa 9, la 27.5s de locul 1. Din nou un rezultat foarte bun in conditiile date.
PS3. Brasov Rally Show – 1.5 km: Ajungem la timp dar startul este intarziat bine. In asteptare, cu vreo 20 min inainte de start, incercam sa inchidem geamul din dreapta care era deschis si constatam ca nu functioneaza. Pe probe nu ai voie cu geamul deschis mai mult de 2 cm, iar pe etapele de legatura nu are voie nimeni sa se atinga de masina la interior in afara echipajului (reguli, reguli, reguli). Cu alte cuvinte, dupa saptamani de munca si efort, puteam fi descalificati pentru un contact imperfect la geam. Oprim curentul la masina. Repornim. Pornim motor. Punem contactul. Inchidem iar. Aplicam si metoda ruseasca pe usa (nu neaparat in ordinea asta :)). Incercam tot ce ne trece prin cap. Injuram, ne calmam, injuram iar. Masinuta rade in sinea ei si ne lasa sa inchidem geamul. Ne tachina doar. Stabilim de comun acord ca nu mai deschidem geamurile niciodata mai mult de 2 cm. Intram pe proba. Public numeros. Centrul unui oras vechi si cu traditie in motorsport. Ceva deosebit. Ne invartim insa intr-un viraj buclucas (unde au avut probleme multe echipaje) si pierdem ceva timp. In total, 9.1s ecartul fata de cel mai bun timp la clasa noastra. Ne uitam un pic pe filmari seara si apoi odihna pentru ziua 2, unde se va petrece mare parte din raliu. A fost doar incalzirea. 🙂
Sambata: A plouat toata noaptea, dimineata frig, ceata si ploaie. Pe jos mazga. Super…
PS4. Paraul Rece 1 – 14.86km: Ne aliniem la start. Plecam bine, dar ajungem in scurt timp in ceata pe urcare. Avem parte apoi la coborare, pana in cabana, de primul moment cu adevarat delicat. Vad tarziu din cauza cetii un viraj de dreapta de viteza, virez usor si franez usor in acelasi timp, fapt care duce la pierderea aderentei pe puntea spate la 110km/h. Contrabrachez, masina face un 180°, mergem cu spatele vreo 30-40m. Urata senzatie. Prins in centuri, HANS, casca, nu poti sa intorci capul. Ma uitam in stanga prin geam si vedeam padurea care trebuia sa fie in dreapta. Urmeaza un moment de asteptare in care bag a doua si sper sa nu paraseasca “drumul masina”. Prindem un pic de aderenta pe rotile din spate si multumita inertiei ne invartim din nou cu fata spre drum. Simt ca ne invartim la loc si pun gazul inainte sa ajungem cu fata la drum, astfel ca masina se echilibreaza. In timpul asta uitasem insa ca am volanul bracat si urmeaza un pic de “Mister Myagi” ca sa nu parcam in santul de pe stanga. Terminam toata manevra asta cu vreo 50km/h. Am pierdut timp dar, cel mai important, am ramas pe drum. Cateva sute de metri mai jos trecem pe langa un echipaj care au fost mai putin norocosi. Erau OK mergem mai departe. La primul ac de par ne invartim iar. Nu mult a lipsit sa facem un hibrid Mitsubishi-Citroen cu un alt echipaj ce intrase in parapet fix in acel ac de par. Erau OK si ei. Mergem mai departe, dar cu grija. Ceata incepe sa se disperseze, vedem si noi virajele mai din timp, ajustez punctele de franare in consecinta. Vad tarziu prima sicana, fuge spatele, sunt la un pas sa stric munca organizatorilor dar trecem cu bine. Virajele de jos inspre Rasnov, cele pe bile, parca mergeau mai bine acum ca am vazut cum se comporta masina in derapaj. Ma simteam mai stapan pe situatie. Era si asfaltul mai aderent decat sus pe munte. Ajungem cu bine la finish. Ce mult conteaza dictarea cand nu vezi drumul… Ajungem pe 5 la clasa noastra, la 31.6s de primul. Dar ajungem. 🙂
PS5. Rasnov – 8.3km: Prima victorie de proba la clasa noastra. :D:D:D Dupa ce s-a intamplat in proba trecuta, mi-am propus sa merg curat. Aparent curat inseamna repede. A ajutat si faptul ca majoritatea virajelor sunt la vedere. Inca nu am increderea orbeasca in dictarea proprie care face diferenta pe virajele mascate sau in conditii meteo dificile.
PS6. Babarunca – 27.67km: Incepem cu o greseala strategica pe care au facut-o majoritatea echipajelor. Am plecat pe gume de ploaie. Si cum erau singurele si am facut pe ele deja 5 probe, nu prea mai erau bune. Pe umed sunt bune, dar pe ud si baltit cum au inceput sa fie probele, nu faceau fata. De altfel, dupa PS7 jos in service am constatat ca cele de pe spate ajunsesera la semn iar cele de pe fata erau uzate cam 80-90%. Cum nu se poate mai rau pentru ceea ce a fost o proba plina de apa. Balti, balticele, santuri de la tiruri, paraiase care traversau drumul. Mi-am dat seama ca nu e in regula de pe drumul inspre proba. Acvaplanam la 60-70km/h pe strat de apa. O sa fie un chin dar nu avem ce face. Luam startul cu grija. Rar am trecut de 100km/h, numai unde era asfaltul doar umed. Altfel se umpleau rosturile cu apa si incepeam sa plutim. A fost insa o experienta deosebit de interesanta. Sa mergi 27km incercand sa gasesti un echilibru intre a nu iesi de pe drum dar nici a pierde prea mult timp. Am avut multe momente de plutire, cand se apropia marginea drumului si speram sa prindem aderenta sa nu iesim, dar in general la viteze sub 60-70km/h. Ne-am invartit la un ac de par. Pe drum imagini urate. Masini impachetate sau urcate pe deal. Cu adevarat o cursa de supravietuire. Pe aceasta proba am ajuns pe 5, la 1min13s de primul loc, adica am pierdut 2.7s/km. Foarte bine in conditiile date.
La finalul probei, la regrupare, in ochii echipajelor era o privire de usurare pe de o parte, bucurie pentru colegi ca au ajuns la finish, parere de rau pentru cei care au iesit si, pe de alta parte, ingrijorare pentru proba retur, pe acelasi traseu, dar cu mai multa coborare, deci mai periculos. In acest caz am observat si simtit pe propria piele ca spiritul de competitie este depasit de dorinta umana ca si ceilalti colegi sa ajunga in primul rand intregi la finish. Dupa discutii aprinse, se ia hotararea ca proba retur sa nu fie anulata si ne aliniem la start.
PS7. Cheia – 27.5km: Pentru noi aceasta proba nu are istorie. Stiam ca la dus am mers cat de tare am putut si cu toate astea am pierdut peste 1 minut, la intoarecere va fi si mai rau, mai sunt doar 25km de probe speciale dupa aceasta proba, deci lupta este pierduta, nu putem recupera. Aici s-a jucat raliul. Nu am facut decat sa ne asiguram ca ajungem intregi la finish ca sa ne putem bucura, pe cat posibil, de ultimele 2 probe ramase si sa terminam raliul.
PS8. Paraul Rece 2 – 14.86km: Ploaia nu a contenit toata ziua, asa ca si ultimele 2 probe se anuntau a fi pline de apa. Am luat decizia atunci sa punem 4 cauciucuri de iarna de strada. Mai putin performante ca cele de ploi dar net superioare pe astfel de conditii, in principal datorita faptului ca nu acvaplanam cu ele mai deloc. Daca le-as fi avut pe cele doua probe dinainte, poate alta ar fi fost situatia.
Colegii au mers foarte foarte bine, noi ne-am acomodat mai greu cu cauciucurile, mai ales ca dupa ce mergi cu cauciucuri neadecvate ai o senzatie ciudata pentru ca iti pierzi increderea in ce poate face masina si chiar tu ca pilot (aici probabil este lipsa mea de experienta). Am avut si o pana lenta, ajungand la finish cu roata dreapta fata aproape desumflata. Dar, din nou, am ajuns.:)
Pana la PS9 trebuia sa schimbam roata si sa ajungem la timp la start. Aveam o rezerva la noi, un cauciuc de asfalt curat inspre umed, taiat (facute santuri suplimentare pentru evacuarea mai rapida a apei). Doar ca era mai inalt decat cele de iarna. Dar nu conta. Important era sa ajungem la finish. Asa ca am pus roata si apoi a urmat o mica reeditare a PS5, la vedere de data asta, pentru a ajunge la timp la start pt PS9 (cu ocazia asta am incalzit si franele si roata nou venita). Masina tragea stanga puternic dar era ok.
PS9. Poiana Brasov – 10.95km: O proba foarte frumoasa, pe coborare. Masina se comporta un pic ciudat din cauza diferentei de cauciucuri, dar a fost totul ok pana la urma. Obiectivul nostru a fost indeplinit, acela de a termina raliul.
Masina a mers impecabil pe tot parcursul intrecerii, problema cu viteza a doua din prima zi nu a aparut deloc in a doua desi a fost des folosita. Pentru asta as vrea sa multumesc baietilor care mi-au pregatit masina, Race Auto Pif, din Cluj, care au facut o treaba extraordinara, si echipei de asistenta tehnica Napoca Rally Academy care s-au ocupat foarte bine de masina in timpul concursului.
As vrea de asemenea sa multumesc partenerului nostru, Perfect Care Distribution, pentru faptul ca au facut posibila prezenta noastra in acest raliu.
Si nu in ultimul rand, multumesc copilotului meu, Iulian, pentru o treaba foarte bine facuta si tuturor celor care ne-au sustinut moral si incurajat pe tot parcursului intrecerii.
Al vostru,
Cristi Cotan
Credit foto: Dan STRAUTI
