Special. Drag Racing văzut din scaunul kart-ului, de Cyp Răileanu – partea I

GTT Drag Racing a debutat duminică 12 decembrie, la Braşov, cu un demo drift de karting. Invitat de preşedintele Federaţiei Române de Drift – Gabi Onofrei, la volanul kart-ului său, Ciprian Răileanu a încins atmosfera.

Spectacolul a fost savurat de sutele de spectatori prezenţi la eveniment, care au asistat la demonstraţii de virtuozitate. Slalom, drift-uri, accelerări de viteză, rotiri nesfârşite executate cu aplomb au scos în relief talentul, îndemânarea unui pilot care a stors ultima picătură din kart-ul său. O cronică a evenimentului, văzută din scaunul kart-ului, ne-a fost împărtăşită de Cyp Răileanu:

“Cursa de accelerare GTT Drag Racing s-a încheiat; cu asta, sezonul oficial de dat cu kartul s-a încheiat şi pentru mine. Un sezon de excepţie, aşteptat cu mare nerăbdare după un an 2009 în care am făcut tuşa destul de mult (am avut ghinionul să sparg motorul la 120 de kilometri pe oră în primăvara anului). Sunt fericit, sunt mai mult decât mulţumit de realizările din acest an. Cursa de accelerare de duminică, 12 Decembrie 2010 mi-a dovedit performanţele incredibile ale kart-ului, date fiind condiţiile meteo în care s-a ţinut. Dar iată filmul evenimentelor…

Joi am cumpărat două cabluri de ambreiaj, unul pentru înlocuirea celui de pe kart, iar celălalt de rezervă. Cel de pe kart mergea destul de greu (i-a ajuns un sezon întreg). De joi stau pe net ca disperatul să încerc să-mi dau seama cum va fi vremea duminică (am vreo şase site-uri care dau prognoze extrem de amănunţite). Vineri seara realizez că va fi foarte frig, destul de înnorat dimineaţa, iar de la prânz sunt şanse destul de mari de ninsoare… Aşa că mă decid pentru gume de ploaie.

Sâmbătă pe la prânz mă apuc să pregătesc kartul. Vreme minunată să lucrezi cu mâinile goale pe metal îngheţat. Sudez un suport de motor fisurat, schimb cablul de ambreiaj, încep să-l reglez, şi la a treia ambreiere, trosc, se rupe cablul. Mă uit la el cu ochi îngheţaţi (evident că de frig) şi mă felicit că am luat încă unul. Dar din acelaşi loc, deci şansa să se rupă şi celălalt e mare. Deja e după amiază târziu şi mi-e clar că norocul devine o parte importantă a poveştii.

În fine, îmi iau inima în dinţi, îl montez şi-i mulţumesc zeului kartingului că funcţionează fără probleme… Ufff, am scăpat cu bine. Pun bateria pe kart, trag şocul, acţionez decompresorul, apăs butonul de pornire şi un zâmbet larg se instalează pe faţa mea, probabil dat şi de căldura ţevii de evacuare. Da, motorul a pornit din prima…

Mă mai calmez un pic, fac rapid un rezumat la ce mai am de pregătit. OK, am şanse ca la 8 seara să fiu acasă… Pregătesc trusa de scule, alimentez cu benzină, pregătesc seturile de gume (m-am hotărât să iau şi un set de slick-uri medii, just in case). Mă uit la setul de gume de ploaie nou nouţe, pe jenţi noi nouţe, şi-mi zic în sinea mea: păcat că nu sunt Dunlop, cu profilul specific de crampon. Ăstea pe care le am sunt de ploaie serioasă… Şi-mi mai vine un gând: ce ar fi dacă le-aş proba?!

Şi hop încă o surpriză: jenţile de spate se potrivesc pe prezoane, dar nu şi pe suprafaţa de aşezare a butucului (diferenţă de 0,5 mm în diametru). Şi vine şi beleau cea mare: jenţile de faţă nu au nimic în comun cu butucii. Ouch, e aproape ora 8 seara, nu am dispozitiv de montat gume. Bombăn pe toată lumea care-mi iese în cale, mă bombăne ca şi reply soţia, copilul se face ceva mai mic, şi mă gândesc cum să o dreg…

Mda, soluţie ar fi. Îl sun pe Bebe Goşman (proprietarul pistei de karting MasterKart), îi povestesc istoria şi ca de obicei, îmi oferă tot sprijinul. Aşa ca hop în maşină, fuga, fuga la Ghimbav, schimbă gumele de ploaie pe alte jenţi, constatând în acelaşi timp că prognoza meteo se adevereşte: deja sunt -10 grade Celsius.

Cu toate astea, sudoarea îmi curge pe frunte, iar degetele se încăpăţânează să fie îngheţate. E deja 9 şi jumătate seara, mi-a ajuns frigul încasat şi problemele avute.

Încarc kartul în maşină, pun toate cele necesare, sperând să nu fi uitat nimic. Chem un taxi şi direcţia acasă. Pe măsură ce mă apropii de casă, căldura din maşină mă înmoaie ca untu’ la căldură. Îmi zic în sine că aş face bine să-mi pregătesc echipamentul în cel mult 15 minute de la intrarea în casă că de nu… O rezolv şi pe asta…

Mai apuc să-mi arunc un ochi pe prognoza meteo de a doua zi, constatând că în esenţă datele de bază sunt neschimbate, existând câteva mici detalii schimbate, cum ar fi faptul că frigul îngheaţă şi el. ”

Sunt convins că aţi citit cu plăcere relatarea lui Cyp Răileanu. Continuarea acestei inedite cronici o veţi putea savura mâine. Mulţumim Cyp.