La taifas cu Ștefan Vasile, o adevărată legendă a motorsportului românesc

Cu putin timp in urma, publicatia noastra a avut privilegiul de a purta un dialog cu  Stefan Vasile, unul din cei mai titrati piloti din motorsportul autohton.  Desi debuteaza in lumea competitiilor pe patru roti, in 1973, la doar 21 de ani, Stefan Vasile se remarca destul de repede in cadrul competitiilor de viteza pe circuit, viteza in coasta, dar mai ales in cele de raliuri, iar in anul 1980, obtine titlul de Maestru al Sportului.

Autostiri.ro: De unde pasiunea pentru motorsport?

Stefan Vasile: Tatal meu a facut motociclism viteza, iar in copilarie, cand ma punea cateodata la volan, am prins pasiunea de a conduce. In plus, imi aduc aminte ca intr-o seara, pe vremea cand locuiam in Colentina, am vazut in crepusculul apusului masinile de curse, pilotii si navigatorii trecand spre Raliul Dunarii, iar atunci mi-am zis ca asta vreau sa fac in viata. La finalul anului 1970 mi-am luat permisul de conducere, dar conform regulamentului ACR de la acea vreme, puteai participa la o competitie auto, doar dupa  doi ani de vechime.

Autostiri.ro:  Care a fost prima intrecere auto la care ati participat? Dar primul raliu?

Stefan Vasile: Prima cursa la care am participat a fost in Bucuresti in anul 1973. Organizata de Ziarul Steagul Rosu,  competitia relativ usoara, se adresa instructorilor auto si debutantilor,  cuprindea probe de km lansat, regularitate si indemanare auto, iar la final am incheiat pe locul 1.  Iar primul raliu a fost Raliul Romaniei, cu Dacia 1100 – masina familiei, cu tata in dreapta, copilot, finalizat din pacate cu abandon, din cauza unor probleme medicale.  De altfel, aceasta masina careia ii pusesem un roll bar simplu, a fost masina “de curse” in urmatorii doi ani, pana am cumparat o Dacie 1300 in 1975. I-am facut rodajul de 1000 de km intr-o saptamana, apoi am plecat la etapa de la Sinaia, traseu care era pe vremea aceea in afara orasului.  “Coasta” am invatat-o de la maestrii Cristea si Dumitrescu, iar Genu (N.R. Eugen Cristea) avea o trasa extrem de curata, fara corectii ale volanului.

Autostiri.ro: Cum arata motorsportul in anii ’70?

Stefan Vasile: Era foarte multa munca in pregatirea masinii, munca pe care o faceai tu ca pilot, impreuna cu un mecanic sau o ruda,  schimbai motorul de strada al masinii, cu cel de curse si invers, iar spectatorii erau mult mai multi decat in ziua de azi, probabil si prin prisma faptului ca evenimentul nu era transmis la tv, asa cum se intampla acum.  Incepand cu anii 1977 – 1978, cand a inceput formarea echipelor, numarul participantilor a devenit din ce in ce mai mare.  Primeam masini scoase din uz si piese, iar manopera o suportam noi, iar ei ne plateau deplasarea, cazarea si alte cheltuieli aferente competitiei, dar munceam foarte mult. In aceeasi perioada au aparut si echipele de uzina, iar numarul competitorilor a depasit 200/etapa, fiind impartiti in doua divizii, pentru o mai buna gestionare a timpului. Majoritatea pilotilor aveau legatura cu mecanica, iar cei care mai plecau “afara”(N.R. in strainatate), aduceau si piese de calitate. Lotul pentru competitiile externe, era alcatuit in functie de rezultatele obtinute la competitiile nationale.

Autostiri.ro: Care a fost prima competitie externa la care ati participat?

Stefan Vasile: Prima iesire a fost la “iarna rusa”, o competitie desfasurata pe gheata si pe zapada,la o temperatura de -36 de grade, unde anvelopele romanesti erau foarte bune………, de aprins focul, daca ramaneai in pana, in rest nu prea foloseau la nimic.  Am facut echipaj cu Matei Simionescu, iar tot evenimentul a durat cam doua saptamani. Faceam 3 zile pana la Moscova, cu opriri noaptea, 4-5 zile de recunoasteri, cateva de concurs , apoi alte 3 spre tara. Orasele rusesti se inchideau noaptea, iar fara aprobare de “sus”, riscai sa ramai pe afara.

Autostiri.ro: Cum arata echipamentul individual sau al echipajului?

Stefan Vasile: Pana spre finalul anilor ,70, nu aveam decat casca fara comunicatii, iar combinezoanele de doc, le faceam la croitoria din colt.  Tin minte ca era un pilot de coasta si de circuit, care venea la curse in costum, Doru Stanciu il chema si era inginer. Cand avea probleme mecanice, isi sufleca manecile si se apuca de treaba.

Autostiri.ro:  Cand ati intrat in echipa “de uzina” Dacia?

Stefan Vasile: In anii ,80, Dacia a inceput sa aduca “mercenari”, adica piloti din afara uzinei sau a service-urilor Dacia.  In 1980 l-au adus pe Loti (N.R. Ludovic Balint), iar un an mai tarziu pe mine si pe Dodo Urdea.  Nu aveam tangente cu uzina, spre exemplu eu lucram la Institutul de Cercetari Electronice, iar Loti era sofer de taxi.  Dar pentru noi, saltul a fost unul urias. Una era sa stai sa-ti pregatesti masina singur sau cu cativa prieteni, pana vineri noaptea tarziu, iar a doua zi sa iei startul si alta sa ai o intreaga echipa de uzina in spate, care iti prepara masina, iar tu te concentrezi doar pe pilotaj.  Am fost cel mai longeviv pilot de la Dacia, din 1981, pana in 1999, cand compartimentul competitie , a fost inchis.

Autostiri.ro: La Raliul Acropole cum a fost?

Stefan Vasile: La prima participare, in ,82, am fost doua echipaje, dar am abandonat din cauza uzurii mari a pneurilor, desi am incercat sa facem tot posibilul sa nu ajungem acolo, folosind chiar anvelopele masinilor de asistenta si pe cele de antrenament, dupa ce cauciucurile de cursa s-au terminat.  Noi aveam anvelope Victoria, care tineau 30-40 de kilometrii, pe un macadam care efectiv le manca.  De altfel, Acropole era un raliu extrem de dur, aproape in totalitate macadam, unde parcurgeai in jur de 800 km zilnic, iar din totalul de aproximativ 2200 de km, doar o singura proba speciala de 10 km, era asfalt.  Incepand cu anul urmator, am vorbit cu dealerul Dacia de acolo sa ne achizitioneze anvelope sport, iar situatia s-a schimbat in bine.

Autostiri.ro:  Stiu ca la una din editiile ulterioare ale acestui raliu, ati avut o performanta de exceptie, pentru automobilismul sportiv romanesc, iar pe langa si cateva peripetii.

Stefan Vasile:  Da, aici am obtinut in anul 1985 alaturi de Ovidiu Scobai, locul 3 la clasa 1300 si 25 la “General”, cea mai buna clasare a mea la acest raliu.  In cee ace priveste peripetiile, in timpul unei manse de recunoastere, suruburile volanului s-au slabit, iar eu am ramas efectiv cu volanul in mana, dar ca un mare noroc, cu rotile blocate catre coasta si nu catre prapastie.   In alta mansa de recunoastere, am ajutat-o pe Michelle Moutton sa schimbe roata, pentru ca avea pana, ea mi-a multumit si asta a fost tot!

Dar cea mai “tare aventura” a fost cand parcurgand la antrenament traseul dintre doua probe, ne-am oprit la marginea unui satuc, langa o fantana, unde seful delegatiei noastre a uitat diplomatul cu cateva zeci de mii de dolari, bani necesari cheltuielilor noastre la acest eveniment.  Ne-am dat seama de acest lucru dupa cateva zeci de km, dar am constatat ca nu mai aveam benzina. Am imprumutat de la localnici, ne-am intors si am avut norocul sa gasim bani acolo unde ii uitasem.

Autostiri.ro:  Dar stiu ca nu la Acropole ati avut cea mai mare performanta in WRC.  Ce ne puteti spune despre Raliul Portugaliei, editia 1985?

Stefan Vasile:   Acolo am avut cea mai buna clasare a mea in cadrul unei etape de campionat mondial.  Locul 1 la clasa 1300  si pozitia 18 la “general”cu Dacia.  Am batut multe echipe de uzina occidentale.  Dar si pana acolo am facut trei zile din Romania.  Ganditi-va ca aveam masinile de concurs, bagajele si platforma, tractate de o masina de 56 cp, cu maxim 100 km/h.

Autostiri.ro:  Spuneti-ne cate ceva despre tatal dumneavoastra si implicarea lui in cariera dumneavoastra.

Stefan Vasile:  Tata a mers la coasta pe aceeasi masina cu mine, asa permitea regulamentul, mi-a fost copilot la vreo doua raliuri, iar in rest s-a ocupat permanent de masina mea, pana in 1983, cand a plecat dintre noi.

Autostiri.ro:  Dar despre fiul dumneavoastra, Radu, ce ne puteti spune?

Stefan Vasile:  Radu mi-a fost navigator in jur de un an de zile, iar inceputul a fost unul brusc.  La Brasov, la prima etapa cu Silviu (N.R. Silviu Moraru), din cauza unor probleme medicale, l-am chemat pe baiatul meu Radu, i-am pus caietul in brate si i-am spus, hai dicteaza!  II era teama sa nu greseasca si avea dreptate, pentru ca o greseala a navigatorului, poate fii fatala echipajului.

Autostiri.ro: Ce ne puteti spune despre “meseria” de navigator?

Stefan Vasile:  Pe vremuri, copilotul era considerat “un sac de cartofi”, dar in ziua de azi, functia lui este la fel de importanta ca si cea a pilotului, ba poate chiar mai importanta.  In ziua de azi, ca si copilot iti trebuie mult curaj si o incredere deplina in omul aflat in spatele volanului, in momentul in care tu dictezi pilotului “gaz plin” intr-o zona extrem de grea, desi nu ai nici un control asupra masinii.  De aceea, probabil azi, nu se inghesuie foarte multi, pentru acest post.

Autostiri.ro:  As vrea sa amintiti putin despre revenirea pe Acropole, la 30 de ani de la cea mai buna performanta acolo, dar pana atunci povestiti-ne despre Turul Europei.

Stefan Vasile:  Turul Europei avea 10.000 de km, incepea in Germania si se termina tot acolo, era o competitie sustinuta de uzina (N.R. Uzina de Autoturisme Pitesti), prin care marca Dacia era promovata in toata Europa.  Se mergea o zi si o noapte, cu pauza de o noapte, era obositor, dar la un moment da iti intrai in ritm. Cel mai obositor era pentru noi, momentul cand trebuia sa mergem pe autostrada cu 135-140 km/h si fortam masina la maximum.

Autostiri.ro:  Si revenirea pe Acropole dupa 30 de ani, cum a fost?

Stefan Vasile:  La initiativa Retromobil Club Romania si a unui mare pasionat de motorsport, Georgios Ladopoulos, care prin Just Classics Romania a pregatit o Dacie 1310, asemanatoare celei cu care am urcat pe podium in 1985, am reusit sa particip in 2015 la o editie de Regularitate, a Raliului Acropole, etapa unde am primit o placheta comemorativa, din partea federatiei de specialitate elena.

Autostiri.ro:  Stiu ca inca nu ati abandonat “meseria”de racingdriver.  Aveti vreun proiect de viitor, legat de curse si daca da, ni-l puteti dezvalui?

Stefan Vasile:  Da, exista asa ceva, inca nu pot discuta despre el, dar va promit ca o sa fiti primii care veti afla despre el.

Autostiri.ro:  Multumim mult pentru interviu!

Stefan Vasile:  Cu drag!

Asadar, in incheierea acestui interviu, vreau sa multumesc domnului Stefan Vasile pentru toate informatiile furnizate si sa-i urez multa bafta in activitatile viitoare!

Totusi sa nu uitam faptul ca Stefan Vasile detine trei titluri de Campion National Absolut, a infiintat prima scoala de pilotaj profesionist, alaturi de Ionel Malaut, a fost presedinte al Federatiei Sportive de Automobilism Sportiv si a militat incontinuu, pentru promovarea motorsportului romanesc.

Interviu realizat de Ilie-Marius Boboaca.

Foto:  Arhiva Stefan Vasile