Voință, curaj, ambiție, determinare, îndârjire, pasiune, efort, rezistență fizică și psihică, spirit de luptă, conexiunea dintre om și mediu, capacitate de predicție și spirit de orientare, răbdare și putere, inteligență, sacrificiu, acceptare, generozitate sunt câteva din calitățile, capacitățile care te duc spre izbândă. Claudiu Barbu a reușit o performanță deosebită la prima competiție din acest an.
Sportivul echipei Transcarpatic Rally Team a terminat Africa Eco Race, o competiție de anduranță frumosă, dură și fără menajamente pentru participanți, pe locul 6 la Clasa SSV!
Rezultatul obținut de Claudiu Barbu este de admirat și de respectat. Sportivul a participat la concurs fără navigator și fără echipă de asistență tehnică. Timp de două săptămâni, pe parcursul a 12 etape, sportivul român a parcurs la bordul Polarisului peste 6000 de kilometri pe suprafețe de nisip cu aderență schimbătoare, printre dune de nisip, printre rafale de vânt, cu defecțiuni tehnice rezolvate pe timpul cursei sau din timpul alocat orelor de odihnă.
Au excelat cu motocicleta și cu automobilul Stéphane Peterhansel, Nani Roma, Jutta Kleinschmidt, Cyril Despres iar pilotul Claudiu Barbu intră în galeria sportivilor care își folosesc experiența acumulată pe 2 roți pentru a se impune în competițiile cu 4 roți folosind vehicule diferite.
Gustul nisipului, arsura buzelor crăpate de vânt, frigul nopților nedormite, durerea mâinilor încleștate ziua sau noaptea pe trusa de scule, extenuarea, dorul de familie rămân o dulce povară. Felicitări și respect, Claudiu Barbu!
,,Final și sosire la Dakar! Locul 6 la Clasa SSV!
Am fost așteptat de oameni frumoși, cu drapelul fluturând. Eu i-am salutat în fugă, tot cu drapelul. Erau reprezentanții Ambasadei Romaniei din Senegal, la Dakar, și reprezentanți ai Federației Române de Automobilism Sportiv. Dar în primul rând, veniseră ca români.
Nu am urmărit nici o clipă clasamentul. Scopul a fost de la început să termin zi după zi și să fac tot posibilul să prind măcar jumătatea raliului, respectiv să termin Marocul. Se pare că am făcut tot posibilul să termin întregul raliu: Maroc, Mauritania, Senegal. Dar lucrul acesta a fost posibil doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu sunt doar cuvinte. Este realitatea. Sunt zeci de kilometri pe care nu mi-i amintesc cum i-am străbătut, dar în mod sigur nu aveam cum să-i parcurg singur. Extenuarea atinge cote inimaginabile, reflexele devin greutăți de ridicat, dar separat de tine există un gând profund care îți spune că încă mai poți continua, și o faci kilometru după kilometru, până se strâng 6.000. Au fost momente când rațiunea umană era activată doar de vreo prăpastie abruptă, aflată la câțiva metri în direcția ta de mers, sau de vreo cădere în gol din vârful unei dune.
Vreme de aproape doua săptămâni nu am știut decât că trebuie să iau startul și să ajung la sosire. Nu am știut în ce zi a săptămânii sunt. Nu am știut dacă este cald sau frig ziua, decât după apa pe care o puneam în gură. Dacă era caldă, însemna că s-a încălzit mult afară. Dar eu tot cu echipamentul FIA pe sub mine, cu combinezonul FIA peste, și cu fâșul pe deasupra. Uneori mai puneam și geaca. Un italian mi-a spus la un moment dat: „Știi, sunt 37 de grade afara!” „Probabil, dar la noapte mă va apuca frigul.”
Sunt fascinat de limitele la care poate fi împinsă rezistența umană. Însă voința îți demonstrează că bate orice logică a fizicii și a normalului. Veneau să mă ia la masă, dar nu aveam timp. Le spuneam că am mâncat acum două luni. La început râdeau, dar cu cât trecea timpul, îmi păstram acelați răspuns, iar râsul era înlocuit de nedumerire. Probabil se gândeau de la ce colț îmi cumpăr fornetti! Dimineața învățaseră că îmi iau doar apa, fară rația de prânz. Nici nu-mi mai întindeau pachetul. L-am luat doar de trei ori. O dată am mâncat puțin din el (în noaptea când am rămas pe dune), iar de două ori l-am dat. Găsești întotdeauna cui. Începuseră să îmi spună “superman”. La început râdeam eu, mai ales cand îl auzeam cu simpaticul accent franțuzesc. Apoi când au început și cu accent ceh, rus, italian, îmi dădeau lacrimile din ce în ce mai rău, pentru că nu știam cât voi mai rezista fizic. Da, ajungi să plângi mult în astfel de competiții. Nu o făceam doar eu.
Dorința să îmi strâng copiii și soția în brațe nu mă lasă să simt satisfacția pe deplin. Știu însă că este pentru a doua oară când trec linia de sosire la Dakar, în competițiile Africa Eco Race – The Real Race to Dakar, și pentru prima dată când un pilot auto trece aceeași linie de sosire, fără navigator și fără asistență. Și cel mai important lucru este că acel pilot este român.
Mulțumesc tuturor celor din țară pentru susținere si mesaje! Nici nu aveți idee cât de mult poate să conteze un mesaj în momentele când te afli în pragul colapsului. Să aveți convingerea că faceți parte cu toții din această reușită! Și să fiți mândri că sunteti români, oriunde v-ați afla în lume!” – Claudiu Barbu, pilot Transcarpatic Rally Team (text preluat de pe pagina de facebook a sportivului).
Claudiu Barbu participă a doua oară la Africa ECO Race. La ediția din anul 2018, alături de Paul Spiridon, echipajul s-a clasat pe locul 8 la Clasa T3/SSV.
Istoria rally raid-ului românesc devine din ce în ce mai bogată. Claudiu Barbu este primul sportiv roman, la Clasa auto care ajunge la Dakar! Acum, Claudiu Barbu face parte din galeria sportivilor români care au concurat în cursele de rally raid în Africa: Romeo Dunca, Zsolt Szilveszter, Emanuel Gyenes si Marcel Butuza.
Incursiunea fascinantă a sportivului Claudiu Barbu a fost posibilă și datorită:
Sponsor principal:
ASP GROUP EAST
Sponsori:
Reinvent Consulting
Stalinskaya
BestRide.ro
Pregătirea RZR-ului s-a realizat în atelierele Rallygps.
Video: YouTube
Imagini transmise Autostiri.ro de echipa Transcarpatic Rally Team.
[…] După ce anul trecut a reușit o performanță unică, reușind să încheie cursa fără să aibă … […]