BAJA 500 Bucuresti ramane un moment de referinta in rally-raid-ul romanesc. Implicarea si priceperea in organizarea unei competitii la care si-au adus contributia Asociatia Sportiva CAP 180, in colaborare cu cluburile So Moto Racing Team Bistrita si Transcarpatic Club Brasov, sub egida Federatiei Romane de Automobilism Sportiv si a Federatiei Romane de Motociclism, ne-a aratat drumul bun spre care se indreapta acesta ramura sportiva in Romania. Fara a minimaliza efortul nimanui, am fost fermecat si incantat de prezenta si concurenta echipajelor la bordul Dusterelor. Echipajul #409 Clau Rusu și Adi Gherendi mi-a impartasit experienta si impresiile la acest rally-raid:
„La Baja 500 București m-am înscris răspunzând apelului unui Dusterist dedicat și superpasionat, Jombi, din Tg.Mureș și el. Așa că am participat mai mult de curiozitate cu o mașina de familie relativ nouă și in garanție la care multe modificări nu am putut face. Un Duster 1,5 Dci. Totuși inainte cu o zi am montat un scut suplimentar si un set de amortizoare noi, Ironman. La start am primit de la același Jombi un set de roti cu crampoane. Cam asta a fost toată pregătirea. Cel mai dificil moment, a fost probabil startul pe macadam, nu cunoșteam comportamentul suspensiei pe macadam si cu atât mai puțin a cauciucurilor cu crampoane foarte mari pe care le montasem prima oară. Mi-a trebuit aproape o tură de circuit ca să le înțeleg apoi am crescut ritmul. Îmi era totuși teama că diametrul și greutatea suplimentară a roților să nu rupă planetarele. Toată această cursă a fost pentru noi o provocare. Navigatorul meu Adi, nu mai avusese niciodată vreo participare intr-o cursă automobilistică. Așa că ne-am înscris din spirit de aventură, poate și din curiozitate, poate un pic și ca să evadăm din cotidian. Ne-a plăcut extrem de mult. De fapt dacă am plecat cu inima strânsă să nu lovim mașina, să nu o zgâriem, să nu ne rătăcim, cu fiecare kilometru parcurs găseam noi motive de bucurie lăuntrică. Ajunsesem să regretăm că ni s-a impus limita de viteză la 75 km la oră. Ne venea să zburdăm cu Duster-ul nostru prin acele lanuri de rapiță, macadamul bătătorit, sau iarba deasă. A fost super, motiv pentru care nu ne-am oprit deloc până la finiș, unde ajunsesem cu vreo oră jumate înainte de timpul nostru. Așa am văzut că rallyraid-ul e o disciplină complexă care necesită destule abilități, e epuizant dar provocator. Vreo 5 kilometri am mers după un echipaj din Rusia. Am analizat și admirat stilul de pilotaj al lui Alexei in momentele dificile de pe traseu. Apoi ne-a lăsat să-l depășim și a trebuit să aplicăm ce tocmai văzusem sau să improvizăm …
Pentru că totul are un preț, o ușoară dezamăgire ne-a încercat seara când la multe ore după terminarea cursei am aflat cu stupoare faptul că departajarea concurenților s-a făcut după un criteriu absurd, despre care nu ne-a spus nimeni și nu scria niciunde, regulament cadru, regulament particular, briefing…Peste tot a fost vorba doar de minutul in care dai carnetul la stampilat. Alexei era negru de supărare. Am incercat sa-i spun că e doar o joacă de copii mari, dar a rămas supărat…
Concluzii:
PLUSURI:
– Participarea numeroasă
– Clasa Promo pentru cutezatori
– Prologul de pe circuitul lui Titi Aur
– Traseu dificil dar foarte bine ales
– Oameni super faini
MINUSURI
– Un regulament particular vag și neterminat pentru clasa Promo
-La clasa Promo sedința de briefing fără consistență și fără exemplificări grafice. Presupun că grupa Promo afost infințată pentru atragerea de noi sportivi, care nu au mai participat la astfel de competitii. Ar fi fost obligatoriu din pct meu de vedere să fie explicate clar si fără echivoc, regulile, si obiectivele rallyraidului. Cu atât mai mult cu cât posibilități logistice sunt destule în sălile decurs a Academiei Titi Aur. Spre exemplu noi am știut că trebuie să ajungem din pct A in pct B in 351 de min. și că in acel min trebuie să dăm carnetul de bord la ștampilat. Cam atât. Nici nu înțelegeam clar care e de fapt miza reală.
– Decalarea startului cu câteva zeci de minute, fără explicații și fără respectarea obligativității de a ștampila și notifica în mod corect carnetul de bord de către arbitrii.
-Sistemul de departajare la clasa Promo! Nu s-a tinut cont de criterii proprii disciplinelor automobilistice. ca de ex, timp de parcurgere a probei, viteza medie, regularitate, abilitate de navigare, performanțele materialului de concurs, timpii de la Prolog etc .
-După zeci de ore de pregătire , multe sute de euro investiți , sute de km parcurși, parte în condiții extreme, a contat doar hazardul, întâmplarea de a nimerii la ștampilat in C.O. ceva secundă despre care nu scrie nimic in regulamentul cadru, nici in cel particular si despre care nu s-a spus nici la briefing decât unora, în particular.
– Fără timpi intermediari doar un singur CO pe o distanță totală de 350 Km.
-Lipsa unor C.T. și/sau C.O. care să definească in adevăratul sens a termenului, PROBA DE REGULARITATE și care să-i obișnuiască pe debutanți cu această noțiune.
– Baliza GPS nu a funcționat și organizatorii neavând semnal de la noi au alertat familia. Incă o consecință a lipsei mai multor C.O.
În concluzie, o întrecere sportiva excelentă sub aspectul frumuseții traseului, a lungimii lui, a locației alese pentru prolog, a plăcerii de a pilota și de a naviga. Dacă la următoarele etape dedicate clasei Promo, se rezolvă aspectele semnalate la minusuri vom mai participa cu mare bucurie, altfel nu văd sensul. Practic este anulată competivitatea automobilistică, nu există motivație de a naviga cu acuratețe, de a pilota cât mai performant. Indiferent cât de încet merge, câte greșeli de navigație face, câștigă cel ce ghicește la final secunda potrivită! Ca să ce?„ a declarat Clau Rusu pentru autostiri.ro.
Credit foto: Dan STRAUTI







