Campionatul Național de Rally Raid a luat startul în 2020 cu Baja Satu Mare, competiție care a aliniat la start 26 de echipaje din Cehia, Ungaria și România. Evenimentul a avut 5 probe speciale și o lungime totală de 410 kilometri, dintre care 252 de probe speciale. Odiseea revenirii în competițiile de rally raid povestită de Claudiu Barbu:
Satu Mare, a 13-a etapă de Dakar!
Rezultatele pentru ,,Transcarpatic Rally Team” (Clubul Best Ride):
Locul 1 – ”General” Auto România;
Locul 1 – T3/ SSV;
Locul 3 – ”General” Internațional.
M-a sunat Bogdan, acum trei săptămâni:
”Am văzut că începeți. Vă duceți?”
”Ne ducem, dacă ne sponsorizezi.”
”Ați schimbat ceva la RZR, de când v-ați întors? întreabă Bogdan”
”Nici măcar benzina. Și aia e de Africa.”
”Bun! Vă duceți cu el așa cum este. Nu umblați la nimic. Să vedem cum se comportă și pe meleagurile noastre, după ce l-ați mătrășit 6.500 km prin deșert.”
”Vrei să mă duc cu radiatoarele acelea legate cu șoricei?! Știi, vin ceva nume grele. E cu participare străină, nu știu dacă ai văzut!”
”Și ce? În Africa te-ai dat doar printre conaționali?! încheie hotărât Bogdan”.
Așa am înfrățit noi nisipul de Sahara, cu nisipul de Satu Mare. Dacă scuturam puțin mai bine Polarisul, strângeam pentru câteva clepsidre bune. Dintr-acelea ce curg câte o lună.
Un drum de 650 km dus, 650 km întors, o zi de lucru intens pentru echipa de asistență tehnică. Ce mai! Parcă am continuat de unde am rămas. De unde am rămas și cu problemele. Dar am reușit, și pot spune chiar cu brio, în condițiile în care începutul a fost dezastruos; și deja mă gândeam la meciul de fotbal al copiilor pe care urma să îl pierd.
Prima etapă de rally-raid, ce a contat și în Campionatul României, a fost una frumoasă, cu un traseu plăcut, într-un format nou ce a surprins prin stilul tehnic ce se impunea a fi adoptat.
Din păcate, a fost presărat și cu evenimente mai puțin plăcute. Pe cele care m-au afectat strict la nivel de individ nu le voi menționa, deși mi-au creat dezavantaje sportive. În schimb, cele de interes general nu am cum să le trec cu vederea. Personal, m-am obișnuit ca ministerul să nu ne deconteze nici măcar steagurile la competițiile internaționale. Dar nu pot fi de acord, ca în cadrul unei competiții la care participă și concurenți din alte țări, ce parcurg același traseu în cadrul unei singure discipline sportive, să nu faci o premiere sau măcar să-i menționezi la megafon pe primii trei. Adică pe cei care sunt în fruntea unei liste generale; cei trei care au avut cel mai bun timp cumulat, de-a lungul celor două zile. Din păcate, se întreține un deficit de imagine, care ne dezavantajează și ca nație, dar se răsfrânge și asupra organizatorului. Un podium final format dintr-un ceh, un ungur și un român, parcă ar fi spus mai multe despre calitatea cursei.
Nu pot să trec cu vedere faptul că s-a omis (încă mă abțin să spun că a fost o omisiune intenționată) o premiere în cadrul Campionatul Național al României, la Open. Adică primii trei din România.
Este de neînțeles, cum același tip de vehicul, este încadrat la grupe diferite. Singurul criteriu de departajare fiind străin sau român. Se face o premiere internațională, dar românul, chiar dacă are al doilea timp al aceleiași clase, nu are loc în premierea internațională.
Aș putea spune că știu ce înseamnă să fii organizator. Dar nu știu. Și nici nu mi-am propus să știu vreodată. Pot doar presupune. Îmi imaginez provocările la care ești supus. Dar de provocări are parte și un sportiv.
Singura mulțumire a organizatorului trebuie să se limiteze la numărul de sportivi. Singura mulțumire a sportivului trebuie să se limiteze la recunoașterea performanței, atunci când o are. Dacă și pentru unul și pentru altul devine mai stringent un alt gen de mulțumire, atunci nu mai este vorba de sport.
Eu încă mai cred că sportul poate fi Ambasadorul României.
Sportul – Ambasadorul Romaniei
Partener:
Reinvent Consulting
Sponsor Oficial:
ASP Group East
Polaris Oficial
Sponsor:
BestRide.ro
Dealer ATV
Text si imagine preluate de pe pagina lui Claudiu Barbu
