Calin Manitiu: ,,Life on the hill”, este alternanța dintre tensiunea ridicată din timpul urcărilor și relaxarea ce urmează

| 7 mai 2020 | 0 Comments

Plimbarea noastra in parcul de service continua cu interviul lui Calin Manitiu. Alaturi de el am povestit in seria „Life on the Hill” despre ceea ce inseamna motorsport pentru el, dar, inainte de toate despre prietenie si atmosfera de pe probe.

Ana – Maria Florea: De unde pasiunea pentru motorsport?

Calin Manitiu: In primul rand vreau sa va multumesc pentru invitatia adresata si pentru in implicarea in tot ceea ce inseamna promovarea sportului cu motor.

Pasiunea pentru motorsport pot spune ca mi-am descoperit-o singur. Nu am avut in familie practicanti ai acestui tip de sport. In schimb ambii parinti au practicat sportul de perfomanta la cel mai inalt nivel si m-au ghidat si pe mine intr-o directie similara. Acum pot spune cu mandrie ca am dus mai departe misiunea ,,campion national”.

Am inceput cu schiul de performanta si mai apoi baschet. Pot spune ca am luat cu mine ce e mai bun din ambele sporturi. Schiul iti ofera un extraordinar simt al echilibrului si al transferului de mase, ceea ce in final se traduce intr-un viraj perfect.

Baschetul te invata sa fi agil, sa fi creativ si nu de putine ori sa inveti sa te impui in fata unui adversar cu un cap mai mare decat tine! Nu am avut parte de un start clasic in lumea motorsportului, in sensul ca nu am practicat karting sau alte discipline inrudite.

Mi-am folosit putinii kilometri de care aveam parte cu masina parintilor, tatal meu fiind destul de strict in privinta utilizarii masinii, neavand dreptul decat la cativa kilometri amarati pe saptamana…

Imi placea in special iarna, cand conditiile de aderenta scazuta ma indemnau la a incerca tot felul de manevre. Au fost vremuri interesante in care am primit primele confirmari din partea unor prieteni, care erau foarte entuziasmati de cum i-am plimbat, glisand la limita, noaptea, printre bordurile din cartier. Am si o vasta experienta in mersul cu spatele.

La sfarsitul fiecarei “sesiuni”, parcurgeam o distanta considerabila cu spatele, pentru a aduce kilometrajul inapoi la o valoare decenta, pentru a nu avea probleme cu tata! Desigur ca visam la mai mult inca de atunci, dar mi-am dat seama relativ repede ca nici in acest domeniu nu exista zana cea buna care vine si iti ofera totul pe tava. Pot spune ca am asteptat destul pana sa fac pasul, iar cand l-am facut, mi-am dat seama de costurile foarte mari ce le implica o participare la varf.

Ana – Maria Florea: Ce inseamna pentru tine “Life on the hill”?

Calin Manitiu: Pentru mine “life on the hill” inseamna in primul rand atmosfera pe care ne-o cream noi intre noi la coasta. Prin specificul acestei discipline se nasc niste pauze destul de lungi, care ne permit sa socializam in diverse grupuri. Trebuie sa fi trait alaturi de noi aceasta experienta pentru a putea intelege despre ce vorbesc. Sunt convins ca cei care au avut parte de asa ceva, nu o vor uita curand!

“Life on the hill” inseamna Tzache si Tavi, cu care radem pana ne doare burta chiar si atunci cand vreunul dintre noi nu ar avea neaparat motive sa rada.  “Life on the hill” este alternanta dintre tensiunea ridicata din timpul urcarilor si relaxarea ce urmeaza. Este retea perfecta pentru a da dependenta!

Ana – Maria Florea: Ce ne poti spune despre lupta cu secundele?

Calin Manitiu: Legat de lupta cu secundele, eu am o abordare mai aparte. Nu ma lupt cu secundele ci mai degraba cu mine. La fiecare etapa imi setez un target pe care imi propun sa-l ating. Daca mi-l ating prea usor, nu ma dau inapoi de la a da sfaturi legat de ce fac eu, inclusiv celor cu care ma lupt, asta pentru a deveni si mai rapid.

Cred ca este cea mai buna tactica pentru a deveni rapid. Ma uit si la cei din jur sa vad ce fac, dar de regula imi setez propriile referinte. Incerc sa-mi analizez la rece evolutia pentru a vedea unde am gresit si ce mai pot imbunatati. Imi place sa ma ghidez dupa spectatorii de pe margine. Daca sunt prea linistiti cand trec pe langa ei inseamna ca nu am mers suficient de tare. Daca ii vad ca fug, inseamna ca am abordat corect virajul respectiv. Daca iti mai fac si cate un semn ca nu esti normal la cap, cand cobori, atunci inseamna ca esti pe calea cea buna catre un rezultat bun.

Ana – Maria Florea: Pentru tine linia de start are si alta insemnatate decat cea fizica? Ce emotii aduce cu ea?

Calin Manitiu: Linia de start nu are o insemnatate mai speciala pentru mine. Sunt obisnuit cu competitia si nu ma emotionez usor. Ba din contra as zice, cred ca cel mai bine functionez sub presiune. Odata ce am plecat din start, devin mult mai concentrat, desigur, dar nu sunt coplesit de emotie. Ma concentrez asupra simturilor si incerc sa savurez fiecare urcare, mai ales atunci cand simt ca imi iese totul bine. Am emotii mai mari dupa ce trec de linia de sosire si pana ajung in stop. Minutul respectiv mi se pare foarte lung si mor de nerabdare sa aflu ce timp am scos si unde ma aflu in clasament.

Ana – Maria Florea: Care este etapa ta preferata din campionat? Dar care ti se pare si cea mai dificila?

Calin Manitiu: Etapa mea preferata din campionat este fara indoiala Poiana! Poate si pentru ca am parcurs-o de nenumarate ori, nu neaparat la curse. Cred ca am mii de urcari la activ pe drumul asta. Ii cunosc fiecare viraj, fiecare denivelare, fiecare crapatura in asfalt si cel mai important i-am invatat ritmul. Fiecare urcare aici reprezinta o placere de nedescris pentru mine.

Cea mai dificila etapa? Nu stiu ce sa zic, toate sunt dificile in felul lor. Daca ar fi simple n-ar avea ce cauta in campionat. Fiecare etapa are o cheie a ei. Daca reusesti s-o citesti, nimic nu mai este dificil. Mi-am format o rutina proprie in privinta recunoasterilor si pana acum am reusit sa le “citesc” pe toate. Cea mai mare greseala pe care o poti face este sa nu iti formezi propria parere despre o coasta si sa o privesti doar din perspectiva celor povestite de altii.

Ana – Maria Florea: Viata la curse inseamna asumarea unor decizii si a unor responsabilitati. Cum incerci sa gestionezi si sa depasesti momentele mai putin placute?

Calin Manitiu: Pentru a te putea alinia la start ai nevoie in primul rand de buget. Acest lucru nu a fost intotdeauna la indemana. La inceput am facut totul din propriul buzunar, dar am avut grija sa nu depasesc o limita, dincolo de care lucrurile pot deveni periculoase. Nu ma prezint la start cu orice pret. Daca stiu ca nu pot acoperi cheltuielile, am puterea sa stau acasa.

Momentele dificile in acest sport sunt de regula legate de bani. Din pacate in Romania nu prea poti trai ca pilot profesionist. Adica sa ai un buget suficient si un salariu lunar care sa iti permita sa te focusezi exclusiv pe pilotat si pregatirea masinii.  La noi, pe langa pilot, trebuie sa fi si manager si un pic mecanic si sa mai ai timp si pentru familie.

Cand te aliniezi la start iti asumi foarte multe lucruri. Inclusiv faptul ca poti sari afara si sa faci masina dauna totala sau chiar mai rau, sa te accidentezi. Trebuie insa sa-ti scoti din cap toate aceste lucruri si sa te concentrezi sa mergi tare, desi pe alocuri este extrem de riscant.

S-au facut multe lucruri bune in ultimii ani, dar consider ca partea legata de securitatea probelor pe care alergam mai poate fi imbunatatita. Nu ma refer aici la munca arbitrilor ci la investitii in securizarea probelor cu glisiere performante. Sper sa se gaseasca resursele si vointa necesara pentru a duce la bun sfarsit si acest lucru. Desigur ca participare la curse nu inseamna doar lapte si miere.

Au existat si momente neplacute care m-au marcat. Nu mi-a fost usor sa trec peste ele, dar am reusit. Am trecut peste ele, dar n-am uitat. Desi zambesc si incerc sa fiu prietenos cu toata lumea, nu uit! Sper sa ramana doar la capitolul aminitiri neplacute si atat.

Ana – Maria Florea: Ai un ritual anume inainte de start?

Calin Manitiu: Nu am ritualuri speciale inainte de start. Sunt concentrat la ceea ce am de facut, dar nu las superstitiile sa imi face programul. Singurul ritual este cel de a alege pe ce gume urc si de avea grija  sa le urez bafta prietenilor.

Ana – Maria Florea: Cursa s-a terminat. Ce sentimente aduce linia de finish?

Calin Manitiu: Trecerea prin finish, la ultima urcare, produce o oarecare relaxare. Daca este si insotita de un rezultat bun e si mai bine. De regula dupa un weekend de cursa ma simt ca dupa doua saptamani de concediu. Sunt mult mai productiv in saptamana de dupa cursa, deci inseamna ca pentru mine este o relaxare.

Ana – Maria Florea: Ai un mesaj anume pentru spectatorii ce va insotesc pe fiecare proba?

Calin Manitiu: Celor care ne insotesc prin toata tara, tin sa le multumesc in mod special. Ei sunt cei care creaza o atmosfera deosebita, atat in parc cat si pe probe. Sunt prezenti de ani de zile, ne cunoastem si ei ne fac sa ne simtim ca acasa, indiferent unde ne-am afla.

Sunt cei mai buni ambasadori ai acestui sport si cu siguranta au un merit deosebit in a ne face ispravile noastre si mai cunoscute! Va multumesc pentru efortul depus de a fi prezenti la fiecare etapa. Fiecare in parte meritati cate o cupa! Sper ca numarul de spectatori sa fie intr-o continua crestere si sa contribuie la crearea unei atmosfere cat mai placute la toate cursele!

Ana – Maria Florea: Cum este atunci cand cobori in parcul service iar pe proba spectatorii va asteapta?

Calin Manitiu: Coborarea in parcul de service este unul din cele mai placute momente, mai ales ca se leaga de ce povesteam mai sus, de spectatori. Este momentul in care socializez cu ei. Le caut privirea si incerc sa le multumesc pentru ca au venit sa ne priveasca si sa ne sustina! Ajuns in parc, sunt preluat de cei care mi-au devenit intre timp ca o familie. Mecanicii! Ion, Radu, Adi si inca multi altii care au pus umarul atunci cand a fost nevoie.

Nu avem nevoie de discutii prea multe, fiecare stie ce are de facut, iar atmosfera este extrem de relaxata. Lor li se datoreza intr-o buna masura rezultatele bune pe care le-am obtinut. Un merit aparte ii revine lui Giri, care mi-e si prieten si team manager si tot ce mai e nevoie. De cate ori ii permite programul, imi este alaturi in parc iar sfaturile lui m-au ajutat in numeroase situatii. Mi-e dor sa-l aud iar cum imi spune: Las-o mai incet frate, ca iar vor astia sa te desfaca! Multumesc pentru tot, Giri!

Seria ,,Life on the Hill” continua cu un nou interviu din parcul de service.

Credit foto: Rally Cow


Tags: , , , , , , ,

Category: Prima pagina, Special

Citește articolul precedent:
Raliul Clujului, 24-26 septembrie

Ne apropiem cu pași repezi de Raliul Clujului (24-26 septembrie), care va conta atât ca şi etapa a 9-a a...

Închide