1959 este anul în care Volvo şi-a supus vehiculele la testul de impact, în premieră la nivel mondial, lansând un pendul de o tonă peste o cabină.
1959 este anul în care Volvo şi-a supus vehiculele la testul de impact, în premieră la nivel mondial, lansând un pendul de o tonă peste o cabină. Testul este folosit şi în zilele noastre, cu toate că a evoluat de-a lungul anilor, şi constă, în continuare, din trei teste de bază care sunt efectuate de peste 50 de ani. Mai întâi, acoperişul cabinei este supus unei sarcini de 15 tone. Apoi, un pendul de formă cilindrică loveşte stâlpul de susţinere din partea din faţă stânga a cabinei. În cele din urmă, pendulul loveşte peretele din spate al cabinei. Pendulul este lansat de la o înălţime de trei metri. Cele trei etape corespund secvenţei unui accident, în cadrul căruia, mai întâi, şoferul autocamionului iese de pe drum, apoi vehiculul se răstoarnă şi se loveşte de un copac sau un alt obiect dur. Lovitura din partea din spate a cabinei echivalează cu alunecarea în faţă a remorcii, care loveşte cabina din spate.
Pentru a trece testul, deteriorarea fizică a cabinei nu trebuie să pună în pericol spaţiul de supravieţuire al şoferului sau al celorlalţi pasageri. De asemenea, cabina trebuie să îşi păstreze structura originală, fără găuri mari sau muchii ascuţite ieşite în afară. Portierele trebuie să rămână închise, dar, în acelaşi timp, trebuie să poată fi deschise fără ajutorul unor instrumente sau al altor echipamente.
În 1960, testul a devenit un standard legal în Suedia şi nu a fost înlocuit decât în aprilie 2009, printr-o reglementare UE, ECR 29. Această reglementare nu solicită supunerea cabinei la o asemenea forţă, precum cea descrisă anterior. Cu toate acestea, Volvo Trucks a păstrat testul său dur de impact.
VIA: Volvo Trucks
