În decursul timpului, în competiţiile ce păreau exclusiv dedicate sexului masculin, şi-au făcut simţită prezenţa femeile.
La volanul unui Mercedes 300 SE, Evy Rosqvist – Kroff câştiga în anul 1962 Marele Premiu al Argentinei. În acea competiţie dură, Evy a surclasat 200 de echipaje şi a reuşit o medie orară de 162 km/h!
Printre adversarele lui Evy Rosqvist – Kroff s-a numărat, la vremea respectivă, Pat Moss – Carlsson, soţia lui Erik Carlsson şi sora mai mică a lui Stirling Moss.
Pat Moss – Carlsson a devenit de cinci ori campioană europeană (1957, 1960, 1962, 1964, respectiv 1965) şi şi-a adjudecat în Raliul Monte – Carlo, de nouă ori titlul “Cupa Doamnelor”.
Alături de acestea, alte femei au punctat în competiţiile internaţionale: Marie – Claude Beaumont (campioană europeană în 1972), Donatela Tominz (campioană europeană în 1973, respectiv 1974) şi Michèle Mouton.
Din anul 1974 am fost fascinat de prezenţa lui Michèle Mouton în cursele automobilistice.
Michèle Mouton a debutat în 1974 la volanul unui Alpine 1 600 de ocazie. În cursa “Ronde de Giraglia” după o defecţiune a motorului, a abandonat. A fost consolată de o tânără, navigatoarea Françoise Conconi, care avea o experienţă de cinci ani în raliuri.
Din anul 1975 cele două au format un echipaj. Au beneficiat de asistenţa tehnică a tatălui lui Mouton şi a unor prieteni pasionaţi. În acel sezon au obţinut opt victorii la clasă şi două în grupă, fapt ce i-a adus un nou titlu de campioană naţională.
În 1975 a participa la cursa de anduranţă de la Le Mans. După o cursă istovitoare, ocupă la final locul 21 alături de Christine Dacremont şi Marianne Hoepfner.
A debutat în Raliul Monte – Carlo în anul 1976 unde a beneficiat de asistenţa mecanicilor de la echipa Alpine – Renault. Chiar dacă s-a clasat pe locul 11, echipajul Mouton – Concani primea titlul “Cupa Doamnelor”.
În 1977 Michèle Mouton alerga la volanul unui Porsche Carrera de grupa III. A ocupat în acel an două locuri doi iar spre sfârşitul lunii octombrie se clasează pe locul unu în Raliul Spaniei.
Ulterior, Mounton a devenit pilot oficial al echipei Fiat – Franţa. Aici a alergat alături de Jean – Claude Andruet şi Francis Vincent. În acel moment au existat voci pesimiste afirmau că Mounton nu poate stăpâni un Fiat 131 Abarth de grupa IV.
Michèle a debutat la volanul Fiat-ului în Turul Corsicei. A terminat cursa pe locul opt. Au luat startul în acest raliu 129 de echipaje şi au terminat 32.
La sfârşitul anului 1978, alături de Conconi devine din nou campioană naţională. În clasamentul Cupei F.I.A. ocupa locul patru! După reputaţii piloţi Markku Alen, Jean – Pierre Nicolas şi Hannu Mikkola.
Prima etapă câştigată în campionatul mondial a fost în anul 1981 la Raliul San Remo. La acel moment stăteam lipit de televizor, urmăream tot ce se transmitea la televiziunea maghiară.
În anul 1981 a debutat la volanul unui Audi Quattro Sport de grupa B. Anul 1982 i-a adus cea mai bună clasare în campionatul mondial, locul doi după reputatul Walter Rohrl.
În anul 1985 se impune în cea mai cunoscută competiţie de coastă din lume, Pike’s Peak. În palmaresul acestei femei sunt patru locuri unu în campionatul mondial. A concurat între anii 1974 – 1986.
Din fericire pentru pasionaţi şi fani, Mounton nu s-a depărtat de competiţii. În anul 1988 organizează alături de Fredrik Johnsson prima ediţie a Race of Champions. Acest eveniment a fost organizat în memoria pilotului Henri Toivonen, care şi-a pierdut viaţa în Raliul Corsicii din 1986, când se afla în fruntea clasamentului general al sezonului.
Race of Champions reuneşte cei mai buni piloţi din diferite ramuri ale motorportului. Cel care câştigă competiţia primeşte trofeul de la Michèle Mouton.
Desigur, sunt şi alte date ce pot fi spuse despre Michèle Mouton. Nu ezitaţi să le adăugaţi.
Eu nu pot decât să spun: “Felicitări Michèle Mouton!”
Poate avem şi noi românii baftă să organizăm o etapă în WRC.
http://www.youtube.com/watch?v=JNFaGL8VWgk&feature=related
