Raliul Turkmenistanului: Claudiu Barbu, destainuiri

| 16 septembrie 2018 | 2 Comments

Claudiu Barbu, pilot al echipei TRANSCARPATIC Rally Team, este unul dintre cei mai determinati amabasadori ai rally raid-ului romanesc. După TRANSCARPATIC Rally Raid 2018, etapa in Campionatul Național de Rally Raid, unde alături de navigatorul sau, Paul Spiridon, au castigat atat cursa cat si titlul de Campioni Naționali, la doar câteva ore au parcurs peste 4000 de kilometri pentru a lua startul in Raliul Turkmenistanului. La aceasta competiție din România a mai participat si echipajul echipei Adrenaline Motorsport, Mihai Chipăruș – Bogdan Mehedințu.

Premergător dar si pe timpul acestei curse, primul Campion National al Romaniei la rally raid, clasa auto, in anul 2009, Leonte Mihai – Președinte al Comisiei de Rally Raid din cadrul FRAS, a intreprins demersurile pentru a asigura toate facilitățile necesare echipelor romanești pentru a participa la competiția menționată. Un efort imens răsplătit de bucuria de a vedea drapelul României într-o tara cu vestigii arheologice mai vechi de 5000 de ani, in orașul Ashgabat (toponim persan – in traducere”orașul dragostei”), capitala Turkmenistanului.

România se poate ridica doar prin voința si efortul oamenilor, iar sportivii celor doua echipe au demonstrat ca este posibil sa obții satisfacții si rezultate (pentru cârcotași am o sugestie: respectați efortul si munca celor care cred într-o cauza, a celor care fac tot ceea ce pot pentru a ne ridica). Cursa s-a desfășurat intre orașul istoric Amul și orașul Hazar de la malul Marii Caspice, inclusiv pe o parte din celebrul drum al mătăsii. In total, sportivii au parcurs 1.500 de kilometri în 5 zile. Prezenta României la competiție a fost susținută de Ministerul Tineretului si Sportului din tara noastră și de Guvernul Turkmenistanului.

Felicitări si respect, oameni buni!

Mărturia sportivului Claudiu Barbu este de o frumusețe aparte și merită parcursă până la final:

,,La „cerere”, revin cu dezvoltarea subiectului Raliul Turkmenistanului.

Daca in mod normal Dakarul este un raliu ce promoveaza anumite tari, aici o tara intreaga a avut rolul de a promova un raliu. Totul la nivel de grandoare.

Securitate, spectatori, camere de televiziune, logistica, grija fata de concurenti duse toate la extrem. Nu am intalnit asa ceva in toate tarile din Europa, Asia si Africa!

Si la toate acestea, delegatia Romaniei a avut un plus de atentie, care ne-a facut sa ne simtim speciali. Nu am sa descriu decat in particular ce a insemnat acest plus, care in mod cert a contribuit la disiparea gustului amar lasat de abandonul prematur, inca din prima etapa, a echipajului Transcarpatic.

Nivelul ridicat de dificultate al cursei este atestat de faptul ca din prima etapa, 16 echipaje au avut nevoie de interventia balaiului pentru a fi recuperate din desert, si un total de peste 20 de echipaje nu au reusit sa termine in timpul maximal (un sfert din numarul concurentilor). O astfel de rata nu o intalnesti nici la Dakar, dar este raportul care da un plus de valoare raliului, acesta fiind ingredientul perfect ce se transforma in provocare pentru cursele viitoare. Prezenta numeroaselor camioane in topul open auto este un alt indiciu care confirma anduranta ridicata a raliului.

Indiferent de cat de mult ne-am informat cu privire la desertul din Turkmenistan, nu am gasit nici o referire la faptul ca acest desert nu „respira”, iar aerul fierbinte ramane captiv la nivelul nisipului, mai ales in zonele ce imitau „defilee” inguste. Comportamentul climatic total atipic fata de tot ce am intalnit pana acum a contribuit la fortarea peste limite a motorului, fara sa avem timp suficient sa adaptam pilotajul la noile caracteristici. Desi eram trasi pe dreapta, aparitia surprinzatoare a echipajului romanesc Adrenaline a creat o anumita liniste interioara peste apasarea momentului. Din pacate nu au reusit sa ne tracteze decat cativa kilometri, desertul fiind total ostil remorcarii. Nu au vrut sa ne abandoneze, insa am insistat sa o faca, pentru a-si valorifica si a ne valorifica sansa ca si tara, de a avea un echipaj care termina acest prim raliu. Si au facut-o! Felicitari, Mihai! Felicitari, Bogdan! Ati incetatenit sintagma Locul III la T2.2 🙂

Noi ne-am petrecut noaptea in desert, printre urletele animalelor salbatice, fiind recuperati dupa 19 ore din momentul in care ne-am declarat abandonul. Alte 5 ore si 200 km tractati de balai ne-au prelungit agonia. Apoi a venit si luxul. Odata ajunsi in parcul service, tara organizatoare ne-a alocat o masina de politie in fata si una de ofiteri civili in spate, care ne-au insotit pentru vreo 600 de km, si ne-au condus la un hotel de 5 stele, in care fiecare membru din echipa Romaniei a primit cate un apartament. Micul dejun ne-a fost servit in camera. Apoi au avut grija sa nu sarim nici o masa, asigurandu-se in permanenta ca totul sa fie in regula si sa ne satisfaca orice alta doleanta. Dupa cum am spus, ospitalitate dusa la extrem, de neegalat in nici una din tarile prin care am trecut (si au fost cateva). Aratandu-ne surprinsi de modul in care se comporta, ne-au replicat faptul ca „fata de un oaspete, tot timpul trebuie sa te comporti mai bine decat cu bunicul tau”. In timp ce de acasa primeam mesaje motivationale pentru a trece peste dezamagirea esecului, in fapt noi savuram din rasfatul atentiei. Ne-am creat insa o datorie. Aceea de a reveni la anul si de a face tot posibilul pentru a nu mai dezamagi.

Cursa a provocat si un alt motiv de bucurie. Un oficial FRAS a asigurat sustinere non-stop pentru asistenta echipajelor romanesti, si a fost observator la o cursa internationala, unde a constatat diferenta intre logistica echipelor romanesti si a celor straine. Si cu toate ca lipsurile noastre sunt usor de trecut in revista, sigur la fel de usor de observat este si incapatanarea cu care ne aliniem la start alaturi de echipajele cu bugete de zeci de ori mai mari decat ale noastre. Si desi nu avem camioane si tiruri de asistenta, cu cele trei tubulare ale noastre, reusim sa desfacem si sa montam un motor cu aceeasi viteza cu care o fac mecanicii de prin vest, chiar daca la noi finantatorii si organizatorii sunt si piloti, iar mecanicii sunt si copiloti. A fost o cursa in care ne-am bucurat din partea autoritatilor de sustinere in rezolvarea tuturor problemelor. Insa la toate celelalte curse suntem singuri; doar noi cu drapelul.

Pentru toata aceasta experienta minunata, multumim in primul rand Excelentei Sale Domnului Shohrat Jumayev, Ambasador al Turkmenistanului in Romania, tuturor Autoritatilor din Turkmenistan, in special Ministerului de Interne, Ministerului Tineretului si Sportului din Romania si Federatiei Romane de Automobilism Sportiv.

TURKMENISTAN – o tara deosebita, cu o curatenie desavarsita si cu oamenii cei mai ospitalieri pe care i-am putut intalni!

Sponsori:
Reinvent Consulting
ASP GROUP EAST
BestRide.ro”

Destainuire si imagini preluate de pe pagina de facebook a sportivului Claudiu Barbu.


Tags: , , , ,

Category: Prima pagina, Rally

Citește articolul precedent:
Dan Gîrtofan și Tudor Mârza luptă pentru titlul de campion european în Portugalia

Dan Gîrtofan și Tudor Mârza luptă în Portugalia pentru titlul de campion ERT

Închide