Pastila lui Catalin: Despre rally, telefoane, snitele si lei…

| 11 mai 2017 | 0 Comments

Vineri, sfarsit de saptamana, inceput de agonizanta vesnicie. Pornesc televizorul, inainte de a-mi aprinde o tigara. Este clar ca voi fuma mult. Busu anunta vreme instabila in tara; in vest precipitatii abundente. Ma uit la ceas si ma sperii: este doar 6.30. Pe cine sa sun, sa vad cum e la Cluj?

Ma gandesc sa astept o ora, sa trimit un sms si sa imi mai aprind doua, trei tigari. Imi pare, pentru prima oara, ca masa din bucatarie este din hartie si nu imi poate sustine toata greutatea coatelor si gandurilor.

Hotarat, plec spre birou, in speranta ca problemele de la serviciu imi vor spala nelinistile. Desarta speranta…

La 7.30, fara sa vreau, ii sun pe mecanici. Nu raspund. Fumez inca o tigara si sun din nou. De asta data raspunde Bogdan. Imi spune ca e mult de lucru, dar ca totul e in grafic. Urmeaza alte cateva ore nesfarsite. Si eu care pretuiesc, atat de mult, timpul…

La pranz stiu sigur ca e bine. Rezultatele de la Shakedown sunt in regula. Inseamna ca Mitsuba a rezistat. Plimb telefonul dintr-o mana in alta, precum plimba magicienii cartile de joc in platourile unor emisiuni, in cautarea notorietatii. Dupa cateva mesaje , ma hotarasc sa sun. „Manu, esti ok? Cum e?”. Ma linistesc. Si cand sunt linistit pot gandi limpede. Decid, fara echivoc, ca sambata dimineata plec spre Cluj. Oricum, in parte, sunt deja acolo.

Se apropie ora. Ora de start. De-acum incepe greul. Iar sms-uri, telefoane. Pe fb se transmite live dintr-o sectiune a primei probe speciale. E acolo, in fata camerei, o stanca cenusie care parca imi sade, cu toata greutatea, pe umeri. Asfaltul e ud. Cu telefonul conectat la priza de langa prajitorul de paine, ma uit sau doar am impresia ca ma uit, la primele echipaje. O naluca verde trece in mare graba. A trecut Giri. Pana aici e bine. Imi amintesc ca am promis cuiva ca o sa fac galerie de la distanta. Asa, de unul singur. Nu chiar; si cu nevasta-mea, care, afland ca plecam in zori, metamorfoza niste piept de pui, in snitele, marca inregistrata. Se aude Mitsuba.

Strigam, fara sa vedem ceva: „Bine, Manuuuuuu!”. Si eu chiar stiu sa strig. Noroc ca nu mai sunt tevi comune in bloc. La finalul probei de noapte, nu mai erau nici snitele, nici vlaga in mine. Nici baterie la telefon. O epuizasem sunandu-l pe Stefan, care in stilul lui Teoharie Coca-Cozma, mi-a relatat de la fata locului, aproape un minut, asigurandu-ma ca totul este in regula. Calmul lui Stefan este, cu certitudine, o consecinta a sesiunilor foto indelungate pe linistitele pajisti ale patriei.

Sambata dimineata am luat drumul Clujului. Un drum pe care l-am parcurs intr-un singur sens. O parte din mine a ramas acolo. De unde nu am amintiri, poate doar doruri. Si ceva fotografii. Unele cu lei.

Urmeaza etapa de la Arad. Cat de des pot manca snitele?

Catalin Toderas


Tags: , , , , ,

Category: Prima pagina, Special

Citește articolul precedent:
Premiera nationala: cursATA. Titi Aur îți prezintă primul curs online de conducere defensivă

Academia Titi Aur a lansat, în premieră națională, cursul online de conducere defensivă, pe platforma www.cursata.ro (https://curs.titiaur.ro/cursata/), un curs specializat...

Închide